Ne mai facem vreodata bine cu Justitia pe care o avem? Grea intrebare. Orice pronostic s-ar avansa, Justitia nu poate fi mai breaza decat restul societatii in care traim. Avem o Romanie in haos cu o Justitie pe potriva. Numai ca haosul pleaca de la politic si  justitie, doua forte cheie ale statului, care daca nu functioneaza, restul societatii este ca o turma fara stapan. Si ele functioneaza de multi ani prost. Chiar foarte prost. Reforma Justitiei a fost  gresita, pentru ca politicienii care i-au dat legile de functionare n-au vrut-o independenta, ci aservita. Iar magistratii, si procurori si judecatori in egala masura, s-au complacut in acest joc, in schimbul unor avantaje facile si nemeritate in cariera.

In esenta, ce-au urmarit continuu politienii, si au reusit, e sa mentina un rol al procurorului cat mai aproape de ce era el pe vremea totalitarismului. Cu greu au retras politicienii, in 2003, dreptul de a aresta al procurorilor, insa nu au avut incotro din cauza CEDO. In schimb, mimand reforma, au pus egal intre procuror si judecator, fara sa le pese ca in orice justitie moderna o asemenea egalitate e de neconceput, procurorul fiind cel care acuza (egalul apararii) iar judecatorul cel care judeca (care te apara de un eventual abuz sau eroare a acuzarii).

Azi, se vad de la o posta efectele acestei politici perfide, camuflate abil prin asa-zisa reforma demarata prin Legea 303/2004 privind statutul magistratilor, Legea 304/2004 privind organizarea judecatoreasca si Legea 317/2004 privind CSM-ul, si continuata prin modificarile aduse acestor legi de actualul regim portocaliu. In sala de judecata, procurorul e in continuare sus pe podium, iar avocatul unul usor de pus la respect care, daca deschide prea mult gura e dat afara din sala si amendat pe deasupra. De multe ori, mai ales in provincie, procurorii se dau la judecatori, si vin cand vor la instanta, iar instanta sta sa-i astepte. Marile parchete sunt deasupra CSM-ului (impartit si el in doua sectii), numirile de acolo sunt controlate exclusiv politic. Iar procurorii isi permit sa intre cand vor prin birourile judecatorilor de caz, chiar inainte de termenul la care se judeca rechizitoriile lor si sa discute despre probele din dosar. Lucru interzis, in schimb, avocatilor apararii. Mai mult, DNA isi permite sa tipe ca judecatorii nu-i condamna pe corupti, iar comisarii aserviti de la Bruxelles intra in acest joc de interese care ascunde zeci de ONG-uri platite din fonduri comunitare, prin care campaniile de anticoruptie au devenit una dintre cele mai profitabile afaceri cu bani europeni. Am putea vorbi ore in sir despre cate isi permit procurorii, fata de care judecatorii nu zic nici pas, ca sa realizam ce sanse mici are un inculpat, in eventualitatea ca a fost trimis abuziv in judecata, sa scape de condamnarea care i se cere.

Ca sa nu mai lungim vremea, vom trece de la vina politicienilor, la cea a judecatorilor care permit ca independenta sa le fie subminata, prin specularea slabiciunilor omenesti. Ei bine, judecatorii, cu predilectie cei din CSM, au desavarsit vointa politicienilor, din momentul in care  au acceptat interpretarea stramba a legii si au pus, la randul lor, egal intre judecator si procuror. Plecand de la art. 61 din Legea 303/2004, care spune: „La cererea motivata, judecatorii pot fi numiti in functia de procuror, iar procurorii, in functia de judecator, prin decret al Presedintelui Romaniei, la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii, cu respectarea conditiilor prevazute in prezenta lege.” In ultimii ani, CSM-ul a transformat o sumedenie de procurori, pe simple cereri si interviuri, in judecatori. Procurori de-o viata, au ajuns peste noapte direct judecatori de suprema, iar procurori de curte de apel, au fost facuti direct judecatori de curte de apel. Iar cand CSM-ul a refuzat pe unde nu i-a convenit asemenea cereri, a fost dat in judecata, iar Inalta Curte – Sectia de contencios a dispus, irevocabil, transformarea lor in judecatori. Si sa vedeti ce moda periculoasa s-a lansat! Si cati vor proceda la fel doar pentru ca au vazut ca se poate!

Da, legile asa cum sunt facute permit transferul procurorului intr-o functie de judecator, si viceversa dar, atentie, cum spune in final art. 61: “...cu respectarea conditiilor prevazute in prezenta lege”. Or, onor CSM, de dragul unor interese personale ale membrilor sai, nu a vrut sa tina cont ca un procuror pe care l-a transferat intr-o functie de judecator, n-a redactat in viata lui o hotarare judecatoreasca, de regula habar nu are de civil, pentru ca el a facut numai ancheta penala, si n-are nicio experienta intr-o activitate complet diferita. Ca sa vezi: un judecator, dupa ce termina INM-ul, isi da examenul de capacitate; dupa 5 ani vechime, poate da examenul pentru gradul de judecator de tribunal; dupa 6 ani poate da examenul de judecator de curte de apel, iar  dupa 12 poate ajunge prin interviu la Inalta Curte, daca este agreat de CSM. Culmea e ca la INM, atat capacitatea, cat si examenele de avansare in grad profesional au tematici diferite intre cele sustinute de judecator si cele de procuror. Legea 303/2004, foarte ambigua vorbeste de examen (la singular) in vreme de vorbeste despre doua comisii de examinare – una pentru judecatori si una pentru procurori. Ca atare, orice s-ar interpreta juridic, una invata judecatorul, si alta alta procurorul. Si atunci cum il transforma CSM, de exemplu, pe un procuror cu rang de curte de apel, intr-un judecator cu rang de curte de apel, in conditiile in care procurorul nu a sustinut niciodata vreun examen de judecator?! N-are nicio practica si nicio experienta in noua profesie. Plus ca e strain despre tot ce inseamna materia civila! Unde este principiul specializarii? De ce nu se preocupa CSM de calitatea actului de justitie? Ne mai miram ca unii magistrati ajung sa scrie niste aberatii mai mari decat casa in hotararile lor? E ca si cand ai pune peste noapte un chirurg de ORL sa faca operatii pe cord. Aparent, ambii sunt medici si au urmat aceeasi facultate, si rezidentiat, dar iata ca au specializari diferite. La fel ar trebui sa fie si in Justitie, mai ales ca actul de justitie se realizeaza, ne-o spune Constitutia, prin Inalta Curte si celelalte instante judecatoresti. Nu poti sa transformi peste noapte, printr-un asa-zis interviu, un functionar cu statut special (cum e procurorul) intr-un judecator, membru al puterii judecatoresti. Primul a reprezentat toata viata interesele statului, ale puterii executive (de aceea si lucreaza sub autoritatea ministrului Justitiei si a procurorillor generali desemnati de acesta) si a cautat sa acuze oameni pentru a-si justifica menirea, in vreme ce al doilea a cautat sa imparta dreptatea. Sunt doua notiuni complet diferite.

Cand acuzarea si judecata ajung sa fie unul si acelasi lucru prin exponentii lor, sa nu mai mire pe nimeni ca unii fac ce vor prin Justitie. Cata vreme procurorul poate influenta verdictul judecatorului stand cu el la cafele prin birouri, discutand inainte despre caz si intalnindu-se fara restrictii cu el in timpul liber, cat timp procurorul se crede egalul judecatorului, cat timp judecatorul nu-l va sanctiona pentru greselile din dosare, ideea de justitie va fi compromisa. Actuala reforma din Justitie e profund gresita, pentru ca tot ceea ce s-a reusit e doar sa-l coboare pe procuror de la statutul de superior al judecatorului (cum era in perioada comunista) la cel de egal al judecatorului. Desi el trebuia sa fie egalul apararii.

P.S. - Stiu ca opiniile mele de mai sus vor deranja cumplit pe cei care nu vor inca sa inteleaga ca Justitia este mai intai de toate un serviciu public menit sa garanteze drepturile justitiabililor, si nu un sistem care sa asigure o fratie intre judecatori si procurori, cu rezultatul transformarii actului de justitie intr-o loterie nationala!